Convenţia matrimonială

Alegerea regimului matrimonial 

Soţii pot alege prin convenţie matrimonială între regimul separaţiei de bunuri sau cel al comunităţii convenţionale. Când soţii nu încheie o convenţie matrimonială, li se va aplica de drept regimul comunităţii legale.

Soţii pot alege prin convenţie un singur regim matrimonial şi nu pot deroga de la regulile referitoare la egalitatea dintre ei, autoritatea părintească sau devoluţiunea succesorală legală şi nici de la normele privind regimul matrimonial în general prevăzute de art. 312-328 ale noului cod civil.

Când soţilor li se aplică regimul comunităţii legale, ei pot solicita notarului să inventarieze bunurile mobile proprii dobândite anterior încheierii căsătoriei.

Notarul public va transmite toate convenţiile matrimoniale, inclusiv modificările acestora, la Registrul naţional al regimurilor matrimoniale în vederea îndeplinirii formalităţilor de publicitate (conform art. 313 din noul cod civil, regimul matrimonial este opozabil faţă de terţi de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate prevăzute de lege, afară de cazul în care aceştia l-au cunoscut pe altă cale).

În cazul căsătoriilor existente la data de 1/10/2011 (data intrării în vigoare a noului cod civil), soţii pot opta pentru schimbarea regimului matrimonial al comunităţii legale cu regimul comunităţii convenţionale sau cu regimul separaţiei de bunuri, dacă a trecut mai mult de un an de la încheierea căsătoriei.

Soţii căsătoriţi sub regimul comunităţii legale înainte de 1 octombrie 2011 pot efectua partajul bunurilor comune în timpul căsătoriei după intrarea în vigoare a Codului civil, fără ca prin aceasta regimul matrimonial să se lichideze.

Notarul public va întocmi un inventar al bunurilor mobile cu ocazia încheierii convenţiei matrimoniale prin care soţii aleg regimul separaţiei de bunuri. Notarul va respecta următoarele reguli la întocmirea inventarului:

  • inventarul de bunuri se face pe baza declaraţiei fiecăruia dintre soţi, trebuie să cuprindă o listă cu bunurile descrise şi evaluate provizoriu de fiecare dintre aceştia şi să fie contrasemnat de fiecare soţ;
  • părţile vor semna inventarul în faţa notarului. Inventarul va face parte integrantă din convenţia matrimonială prin care s-a ales separaţia de bunuri;
  • notarul va atrage atenţia soţilor sau viitorilor soţi să-şi declare toate bunurile mobile, corporale şi necorporale, drepturile reale şi de creanţă, precum şi datoriile pe care le au până la data întocmirii inventarului. În cadrul biroului nostru notarial inventarul se încheie în formă autentică.

Când soţii optează pentru regimul comunităţii convenţionale, cuprinsul convenţiei se poate referi la unul sau mai multe dintre aspectele prevăzute la art. 367 lit. a-e) din noul cod civil, respectiv:

a) includerea în comunitate, total sau parţial, a bunurilor dobândite sau a datoriilor proprii născute înainte ori după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor de de uz personal şi a bunurilor destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri.

b) restrângerea comunităţii la bunurile sau datoriile anume determinate în convenţia matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepţia obligaţiilor asumate de oricare dintre soţi pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei;

c) obligativitatea acordului ambilor soţi pentru încheierea anumitor acte de administrare; în acest caz, dacă unuia dintre soţi îi este imposibil să-şi exprime voinţa sau se opune în mod abuziv, celălalt soţ poate să încheie singur actul, dar numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă;

d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru este imposibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunităţii;

e) modalităţi privind lichidarea comunităţii convenţionale.

În cazul comunităţii convenţionale, soţii pot stabili anticipat, la data încheierii convenţiei matrimoniale, cota parte ce le revine din bunurile achiziţionate în comun în timpul căsătoriei, cotă-parte obligatorie pentru toate achiziţiile din timpul căsătoriei şi orice modificare a acestei clauze va fi precedată de lichidarea regimului matrimonial şi încheierea unei alte convenţii matrimoniale.

Alegerea locuinţei familiei

Soţii pot alege prin convenţia matrimonială o locuinţă cu destinaţia de locuinţă a familiei. Notarul public este obligat în acest caz, după comunicarea copiei actului de căsătorie, să noteze în Cartea Funciară, dacă este deschisă, sarcina de locuinţă a familiei şi să atragă atenţia soţilor asupra prevederilor art.322 Cod civil. Conform articolului precitat, niciunul dintre soţi, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosinţa acesteia fără consimţământul scris al celuilalt soţ.

De asemenea, un soţ poate deplasa din locuinţă bunurile ce mobilează sau decorează locuinţa familiei şi poate dispune de ele doar cu consimţământul scris al celuilalt soţ. Celălalt soţ poate să sesizeze instanţa de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului în cazul în care consimţământul este refuzat fără un motiv legitim.

Soţul poate solicita în instanţă anularea actului pentru care nu şi-a dat consimţământul. Soţul poate solicita anularea în termen de un an de la data la care a luat cunoştinţă de actul încheiat de celălalt soţ fără consimţământul său, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial.

Când locuinţa familială nu a fost notată în cartea funciară, soţul care nu şi-a dat consimţământul poate numai daune-interese de la celălalt soţ. Anularea actului poate fi solicitată, în acest caz, doar când terţul dobânditor a cunoscut calitatea de locuinţă a familiei pe altă cale decât cea a publicităţii imobiliare.

În cazul în care se optează pentru regimul separaţiei de bunuri, soţii pot să prevadă o clauză potrivit căreia bunurile care sunt achiziţionate în timpul căsătoriei împreună de aceştia aparţin în proprietate comună pe cote-părţi, urmând ca în fiecare act de achiziţie, în aceste condiţii, să determine cota parte indiviză ce le revine fiecăruia în funcţie de contribuţia efectivă.

Clauza de preciput

Soţii pot conveni ca, atunci când survine decesul unuia dintre ei, soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune deţinute în devălmăşie sau coproprietate.

Clauza de preciput este reglementată de art. 333 din noul cod civil. Soţii pot conveni printr-o astfel de clauză ca, atunci când survine decesul unuia dintre ei, soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune deţinute în devălmăşie sau coproprietate.

Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soţi sau numai în favoarea unuia dintre ei.

Clauza de preciput nu este supusă raportului donaţiilor, ci doar reducţiuni, astfel:l egatele se reduc înaintea donaţiilor şi toate deodată şi proporţional, cu excepţia cazului când testatorul a dispus că anumite legate vor avea preferinţă, caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte legate.
Creditorii comuni pot urmări în continuare, independent de clauza de preciput, bunurile ce fac obiectul clauzei.

Clauza de preciput devine caducă când:

  • comunitatea încetează în timpul vieţii soţilor;
  • soţul beneficiar a decedat înaintea soţului dispunător;
  • aceştia au decedat în acelaşi timp sau
  • bunurile care au făcut obiectul clauzei au fost vândute la cererea creditorilor comuni.

Clauza de preciput se execută în natură sau, când nu este posibil, prin echivalent.

Lichidarea regimului matrimonial

În baza art. 319-320 din noul cod civil, regimul matrimonial se lichidează la desfacerea căsătoriei prin divorţ, la schimbarea regimului matrimonial existent sau la decesul unuia dintre soţi. Lichidarea se realizează prin act de lichidare încheiat la notariat sau prin hotărâre judecătorească (în caz de neînţelegere).

În baza art. 319-320 din noul cod civil, regimul matrimonial se lichidează:

  • la desfacerea căsătoriei prin divorţ;
  • la schimbarea regimului matrimonial existent sau
  • la decesul unuia dintre soţi.

Lichidarea regimului matrimonial se realizează prin act de lichidare încheiat la notariat sau prin hotărâre judecătorească (în caz de neînţelegere). În actul de lichidare a comunităţii, prima dată se va determina cota parte care îi revine fiecărui soţ/fost soţ pe baza contribuţiilor sale la dobândirea bunurilor comune şi la îndeplinirea obligaţiilor. Apoi se va proceda la partajul bunurilor şi la regularizarea datoriilor.

În cazul decesului unuia dintre soţi, vor putea face lichidarea regimului matrimonial soţul supravieţuitor şi moştenitorii soţului decedat sau, în cazul soţilor codecedaţi sau comorienţi, moştenitorii celor doi, prin acelaşi înscris.

Actul de lichidare este independent de actul de partaj care reprezintă o etapă în lichidarea regimului matrimonial. Actulu de partaj se va încheia cu respectarea dispoziţiilor art. 669-686 şi art.1143-1144 ale noului cod civil. Este admisibil partajul bunurilor comune în timpul comunităţii, fără ca prin aceasta să se lichideze regimul comunităţii sau să se modifice regimul matrimonial ales în baza art. 369 din noul cod civil.

Creditorii comuni ai soţilor pot solicita numai partajul bunurilor comune, fără să poată modifica sau lichida regimul matrimonial ales. În cazul partajului bunurilor comune solicitate de creditori sau de oricare dintre soţi, regimul matrimonial ales prin convenţia matrimonială continuă să producă efecte până când aceasta este modificată, conform legii. 

Convenţia matrimonială între viitori soţi

Viitorii soţi pot să aleagă un regim matrimonial chiar înainte de încheierea căsătoriei printr-o convenţie matrimonială autentificată la notariat. În momentul încheierii căsătoriei, ei vor prezenta această convenţie matrimonială ofiţerului de stare civilă pentru ca acesta să facă menţiune pe marginea actului de căsătorie.

Convenţia matrimonială încheiată între viitorii soţi produce efecte de la data încheierii căsătoriei, după această dată putând, la cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, să înlocuiască ori de câte ori doresc regimul matrimonial existent cu un altul ori să îl modifice, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru încheierea convenţiilor matrimoniale (art. 369 din noul cod civil).

În momentul încheierii căsătoriei, soții vor prezenta convenţia matrimonială ofiţerului de stare civilă care va face menţiune pe marginea actului de căsătorie. Ofiţerul stării civile va comunica biroului notarial unde s-a autentificat convenţia matrimonială copia actului de căsătorie, iar către Registrul naţional al regimurilor matrimoniale (RNNRM), copia actului de căsătorie şi convenţia matrimonială.

Înainte de autentificarea convenţiei matrimoniale între viitorii soţi, biroul notarial verifică în RNNRM dacă sunt înscrise alte convenţii matrimoniale încheiate de către aceştia.

Biroul notarial va comunica RNNRM un exemplar al convenţiei după autentificarea convenţiei matrimoniale. După primirea copiei actului de căsătorie, notarul public va transmite la RNNRM o copie de pe acesta cu menţiunea convenţiei matrimoniale depusă de părţi la oficierea căsătoriei. După înregistrarea la RNNRM, notarul public, în funcţie de natura bunurilor incluse în convenţia matrimonială, va efectua formalităţile de publicitate la Cartea Funciară, Registrul Comerţului, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi orice alte registre de publicitate, după caz.

Convenţia matrimonială încheiată între viitorii soţi poate fi oricând modificată, revocată, înlocuită şi schimbată până la încheierea căsătoriei cu respectarae dispoziţiilor privind îndeplinirea formalităţilor de publicitate.