Actele de identitate care pot fi folosite la notariat, respectiv, documentele prin care persoanele fizice pot face dovada identităţii în fața notarului public în România sunt, după caz:

  • pentru cetăţeni români – cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate sau, pentru cetăţeni români domiciliaţi în străinătate, paşaportul în care este menţionat domiciliul (completat de un alt act emis de autoritățile din țara în care are domiciliul);
  • pentru cetăţeni U.E. (Uniunea Europeană) / S.E.E. (Spaţiului Economic European) – documentul de identitate sau paşaportul, emis de statul aparţinător;
  • pentru apatrizi – paşaport emis în baza Convenţiei privind Statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporar sau permanent, după caz;
  • pentru cetăţeni străini din state terţe, non-U.E. / S.E.E – paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, cu viza de intrare pe teritoriul României aplicată;
  • pentru cetăţeni străini cărora li s-a acordat o formă de protecţie în România – document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 sau, după caz, document de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară – protecţie umanitar condiţionată;
  • pentru cetăţeni străini solicitanţi de azil în România – paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate.

Oricare dintre documentele enumerate mai sus trebuie să se afle în termenul de valabilitate la orice operație care necesită identificarea părților de către notarul public (depunerea și ridicarea actelor, semnarea contractelor, procurilor, declarațiilor sau a altor documente notariale etc.)

Notarul public va verifica actele de identitate eliberate de autorităţile române în Registrul de Evidenţă Informatizată a Persoanei administrat de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Potrivit Art. 85 din legea notarilor,

(1) Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în încheiere că ele sunt

cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte părţile, este obligat să procedeze la

verificarea identităţii acestora, în vederea încheierii unui act sau îndeplinirii unei proceduri notariale, după caz, prin:

a) acte de identitate prevăzute de lege;

b) paşapoarte, în condiţiile legii

c) atestarea avocatului care asistă partea, identificarea acestuia făcându-se în condiţiile lit. a) sau b).